Traia odata-ntr-o casuta
O fetita,
Frumoasa foc,putin plinuta
Cu ochii mari,gurita mica
La fel ca o papusica.
Dar saraca..ceva cumplit i s-a-ntamplat:
Parintii ei,odata,s-au certat,
Si tatal ei de-acasa a plecat
Mamuca s-a imbolnavit,
Iar la scurt timp,asa-n durere
sarmana....A MURIT!
Fetita a plans mult
si la cer a strigat:
"De ce mi-ai luat comoara Doamne,
pe mine cui m-ai lasat?"
Si cu multa durere,
ea s-a gandit sa spere...
"Mereu dupa amar si zile grele,
Apare soare,iar norul dispare!"
De atunci,mult timp a trecut,
Fetita mica a crescut
Si merge des la mama-n cimitir
Si pe cavou ii pune-un trandafir,
si plange cu lacrimi amare:
"De ce mi-ai luat-o,DE CE DOAMNE?"
Insa a aflat,acuma de curand,
Ca tatal ei a dat pe la mormant,
Si-o floare a lasat.
S-a bucurat copila,a mers,la cautat...
Si l-a gasit intr-un final,
Era pe patul de spital:
Zacea,aproape mort
Ca el este de vina
Pentru tot ce a fost cu ani in urma
Si plangea,plangea
Fetita atunci ii graii:
''Tu esti tot ce mi-a ramas
Nu ma parasii!
Nu te gandi la ce a fost
Ca asta nu mai poti schimba,
Revino-ti tata NU murii!
Nu vezi ca plange fata ta?"
A pus capul pe pieptul lui
A stat putin si a strigat:
''Taticule-ai uitat?
Ti-am spus sa nu ma lasi?
Singuratatea-i grea,
Si ma doare inima"
Dar din pacate e adevarat....
Tata...a murit si el
Si fata singur-a ramas.
Intr-o zi pe prispa statea,si-si amintea
De clipe fericite,cand mama ei traia
Cand tata le iubea...
Si plina de durere,si suparare
S-a aruncat in mare.
Dar inainte
a lasat un bilet cu ce avea in mine:
"M-am aruncat in apa
Adanca a marii,
Sa pot pleca acolo,unde-i locul visarii
Sa pot pleca la Dumnezeu
Langa mamica si taticul meu"
Aceasta e o creatie proprie care ne invata sa pretuim pe cei pe care ii iubim,si sa le spunem cuvinte frumoase,deoarece nu stim daca peste cateva clipe vom mai avea ocazia aceasta!! Va multumesc!
